Definire
Numirea produselor, a serviciilor sau a companiilor reprezinta activitatea constienta de a atribui identitate verbala respectivelor entitati pentru a putea fi inregistrate si folosite. Procedeul de dezvoltare a identitatilor verbale de marca poarta numele de naming.
Procesul de naming isi gaseste radacinile intr-o disciplina lingvistica mai veche, terminologia.
Terminologia este o ramura a lexicologiei care studiaza formarea de termeni, ca rezultat al unei activitati umane constiente. In aceasta particularitate a sa, ea se diferentiaza puternic de spiritul arbitrar al proceselor generale de formare de cuvinte, printr-o ampla constientizare a existentei unor modele si structuri. Responsabilitatea sociala a terminologiei este aceea de a facilita comunicarea si cunoasterea.
Practicarea naming-ului implica marketing si terminologie in crearea unui discurs fara intentii educative propriu-zise, formulat pentru a convinge si pentru a influenta comportamentul consumatorilor.
Naming-ul poate fi perceput ca terenul comun in care discipline precum terminologia si marketingul functioneaza ca o echipa, in scopul generarii corecte a unui termen-impuls care sa se evidentieze pe piata si sa incurajeze profitul.
Procesul de numire competitiva nu se poate realiza intergral in mod corect fara cunostinte ferme de strategie si pozitionare de brand.
Scopul namingului este acela de a crea nume remarcabile, care sa se diferentieze de cele existente si sa prezinte caracteristicile necesare pentru a circula cu usurinta in memoria, conversatia si dorintele publicului.
